Ce anume? Pai simplu: tenacitatea. Oamenii astia au intrat in Europa cu masinile lor acum 15 ani la modul serios. Prilej pentru un hohot general de ras, acelasi auzit si atunci cand japonezii au facut primii pasi pe continent, cu un deceniu si jumatate mai devreme.

Acum nu mai rade nimeni. Si nu pentru ca sud-coreenii ar avea niste masini formidabile, nu. Tehnologic vorbind, ei mai au inca de recuperat. Ci pentru ca atat Hyundai, cat si Kia au reusit sa inghita decalajul imens dintre masinile lor si cele europene in doar 4 ani. Uitati-va la modelele produse de coreeni in 2004, si uitati-va la ce scot ei acum!

Urmarea vine dintr-un film deja vazut. In 10 ani nu doar ca nu va mai rade nimeni de o masina sud-coreeana, ba dimpotriva, daca filmul japonez se va repeta, vor fi multi cei care vor dori cu tot dinadinsul sa aibe un exemplar.

Am testat in weekend un Kia Pro_cee'd. E varianta in trei usi a lui cee'd, gandita spre sportivitate. Despre aceasta masina voi mai vorbi in urma drive-testului extins programat pentru saptamanile viitoare. Dar pot spune de pe acum ca, in conditii de ploaie neintrerupta, vant in rafale si asfalt ud, masina aborda jaloanele si curbele cu o veselie debordanta, si ca testul elanului il puteai face intr-a III-a la 60k/h fara sa clipesti. Cine ar fi crezut in urma cu 4 ani ca Kia poate scoate o astfel de masina?

Repet, nu e vorba de o super-masina, e vorba doar de un concurent de la egal la egal cu europencele, oferit la un pret mai mic. Si aici e cheia filozofiei de succes a sud-coreenilor, reflectata de motto-ul inventat de marketerii romani: Road to the Goal. Tinta propusa a fost exact asta: sa ia tot ce e mai bun de la europeni, sa-l imite, sa adauge un pic din toate, si sa iasa ceva bun, bine facut, ceva demn de dorit de vestici. Si le-a iesit.

Si as indrazni sa spun ca masinile lor nu sunt chiar tocmai ieftine, caci o Kia cee'd configurata la maxim depaseste 20.000 de euro!

Comparati asta cu industria auto romaneasca. Comparati inovatia, tenacitatea si curajul sud-coreenilor de a crea masini din ce in ce mai bune (si mai scumpe), cu statutul de surubari si asamblatori de masini ieftine facute de altii, pe care l-au ales romanii.

Ne bucuram pentru Logan, ne vom bucura si pentru Fordurile produse in Romania, fara indoiala. Tot asa cum ne-am bucura si de vreun Hyundai produs in Romania... Dar asta nu inseamna ca astazi mai exista masini romanesti. Si asta inseamna ca nu vom conta niciodata in industria auto la modul veritabil, pentru ca deciziile le vor lua intotdeauna altii.

Timpul unei marci auto pur romanesti se pare ca este inca foarte departe, daca va veni vreodata. Oare de ce, avand in vedere ca dupa 1989 se puteau face atatea?

Incercati sa va ganditi la toti cei care traiesc astazi din comisioane de import in industria auto (ii vedeti la televizor), si veti gasi raspunsul.