Este imposibil de rezolvat aceasta problema doar stand la mana investitorilor straini. Este in definitiv dreptul lor sa caute forta de munca ieftina si sa isi mute apoi productia mai spre Est atunci cand costurile de aici vor fi considerate prea mari (iar cererile de mariri salariale cu 70% pe an vor duce repede in acest loc).

Este insa foarte posibil de rezolvat aceasta problema daca investitiile noi realizate in industria auto nu vor mai avea drept principal avantaj competitiv costurile reduse ale fortei de munca, ci pozitia strategica pe piata auto europeana. Pozitie care include costuri reduse, dar nu generate in primul rand de forta de munca, ci de alte facilitati oferite de Romania.

Or asta nu se poate realiza decat prin politici guvernamentale, nu prin eforturi disparate.

Se vorbeste destul de mult de o posibila venire a lui Mitsubishi si a celor de la Mercedes in Romania. Inainte de a ne bucura ca s-ar putea sa mai fie angajati alti 10.000 de muncitori, mai degraba eforturile autoritatilor ar trebui sa fie orientate catre convingerea investitorilor potentiali sa aduca in Romania cele mai noi tehnologii, chiar si fabrici robotizate, in care muncitorii romani sa aduca o valoare adaugata foarte mare - resimtita apoi si in salarii.

Da, poate ca asta va insemna sa avem doar 2000-3000 de noi locuri de munca, insa acelea vor fi locuri de munca bine platite si durabile. Iar Romania are loc pentru inca cel putin 4 producatori auto, plus producatorii de subansamble aferenti.

Daca insa politicile guvernamentale vor fi orientate in continuare pe elementul pret, atunci sa nu ne miram ca in cativa ani zecile de mii de angajati din industria auto vor ramane prost platiti, nemultumiti si incapabili de a aduce valoare mai mare (si sa castige mai bine) in alte zone ale industriei. Iar cand pretentiile lor salariale vor atinge zona medie, vom vedea si primele concedieri in masa. Un robot industrial capabil sa tina locul a 6 muncitori costa circa 150.000 de euro. Un calcul simplu arata ca atunci cand salariile brute ale acestora vor depasi 600-700 euro, robotizarea muncii lor va fi inevitabila.

Elementul costuri va fi in continuare un argument, insa reducerea acestora ar trebui sa vina in primul rand din politicile fiscale care sa incurajeze investitorii, apoi dintr-o serie de facilitati puse la dispozitia tuturor. Cum ar fi rezolvarea urgenta a problemei infrastructurii si a birocratiei - elemente care constituie majoritatea costurilor nedorite ale oricarei afaceri din Romania.

Pe o piata in care marginuri de 2-4% sunt motiv de veselie, Romania poate oferi in continuare atractia unor profituri duble, dar nu prin salarii mici si munca manuala ieftina, ci prin toata gama de avantaje aferenta, incepand cu pozitia geografica, fiscalitatea, coerenta legislativa si terminand cu diminuarea birocratiei. In plus, facilitatile de productie high-tech vor aduce cu ele si alte investitii similare, ducand la un cerc virtuos, nu la un cerc vicios cum se creaza acum.

Cu cat vom sti sa insistam mai repede pe acestea din urma, cu atat si industria auto din Romania se va pune pe baze durabile si profitabile pentru toata lumea. Intrebarea este: vom sti?