|
Are francezul o vorba: metro, boulot, dodo. Adicatelea metrou, munca si somn. Si mai ales parizianul o are, caci acolo exista un sistem de metrou de ametesti plimbandu-te prin si cu el, datorita caruia ajungi in circa 30 de minute din orice parte a Parisului in orice alta parte a Parisului.
Daca afara ploua, parizianul isi trage gluga pe cap si se urca in metrou. Uneori la propriu, caci pe anumite zone din Paris metroul este suspendat la sapte-opt metri deasupra solului. Acuma sa nu credeti ca e ceva minunat sa-ti zornaie metroul prin fata geamurilor, si nici ca toate liniile de metrou din Paris arata SF. Mai degraba majoritatea arata mult mai ponosit ca ale noastre. DAR. |
|
Dar! Nu astepti in general mai mult de 3 minute pentru un metrou, chiar daca e inghesuiala oamenii sunt atenti sa nu te loveasca, sa nu te calce in picioare, si se dau singuri la o parte daca simt ca vrei sa iesi. Si mai ales statiile sunt tot atat de dese precum sunt la noi statiile de tramvai, doar ca la ei 'tramvaiul', adica metroul, vine extrem de des. Si da, Parisul practic nu are tramvai.
La noi insa, si ma refer la bucuresteni, metroul este inca o chestie pentru care trebuie sa strabati sute de metri pe jos, sa astepti oriunde intre 7 minute si un sfert de ora ca sa vina si in care trebuie sa te inghesui icnind si dand din coate la orele de varf, sau in care trebuie sa te feresti de aurolaci si suti la orele mai libere.
Asa ca bucuresteanul prefera sa mearga cu masina personala. Da, suntem singuri in general in masina noastra, si ne indreptam cu totii, inclusiv colegii, spre aceeasi directie. Pentru a ne muta cele 70 de kile personale punem in actiune un motor de 100 de cai putere, care trage o masina de 1300 de kilograme, dotata cu tot ce-i trebuie pentru a transporta 5 persoane si bagajele lor. Si cu asta mergem la serviciu, si cu asta ne intoarcem de la serviciu.
Zeci si sute de mii de masini inghesuite pe doua benzi sau mai putin, revarsandu-se cu viteza melcului spre aceleasi destinatii, aflate in general in nordul Bucurestiului, sau in centrul sau. Zeci si sute de mii de oameni cautand innebuniti un loc de parcare, crispati, transfigurati si obositi deja dupa cele 30-50 de minute de trafic infernal. Si reincepand circul la intoarcere.
La polul opus se afla cei care nu fac mai mult de 10 minute pana la serviciu. Cu masina, evident. Bicicleta nu este o optiune decat pentru sinucigasi, desi incep sa apara pistele dedicate biciclistilor. Tramvaiul e plin de mosi si babe care au treaba urgenta la orice ora din zi. Autobuzele sunt pentru masochisti iar metroul este total nepractic pentru distantele scurte. Asadar hop si noi in masina, preferabil singuri, si zbar! spre serviciul aflat la 20 de minute de mers pe jos. Chit ca castigam doar 5 minute in total, inghititi de aglomeratia orasului, la care contribuim inutil si noi.
Si cotinuam zilnic acest dans dement, fara alternative de transport in comun decent, fara a ne lua intre noi, pe rand, cu masina, fara respect pentru orele pierdute zilnic in trafic, fara mila pentru motoarele supraincalzite si chinuite ba intr-a'ntaia, ba intr-a doua.
Si pana cand? Simplu, pana cand ori ne vom schimba cu totii mentalitatea si vom cere apasat alternative. Ori pana cand vom fi cu totii dodo.
Pariez pe a doua varianta. Din pacate!...
Adrian Mihaltianu - editor in chief. |
