|
Stau si privesc stirile legate de iarna de afara, invariabil legate de cuvinte scrise cu majuscule: DEZASTRU, RECORD DE MORTI, VISCOLUL UCIGAS si asa mai departe. Iarna, venita la noi abia la final de ianuarie, a reusit sa faca Breaking News mai des decat a facut oricare alt eveniment, de parca odata cu zapada s-ar sfarsi si lumea.
Normal, nu se intampla in fiecare an ca viscolul sa-ti stranga cei 30-40 de cm de zapada in 3-4 metri de troiene peste casa. Iarasi normal si faptul ca, daca nu ai macar o lopata pentru zapada in casa (si, ciudat, dar in Romania ninge abundent in fiecare an) si mai ales daca nu iesi din casa la 2-3 ore pentru a da zapada macar din fata usii tale, vei ramane blocat acolo. Insa restul este cumplit de anormal.
In primul rand drumurile. Noi platim mai mult pe deszapezirea unui kilometru de drumuri decat oricare dintre europeni. Din acest motiv, presa a sarit, pe buna dreptate, in capul celor responsabili de aceasta enormitate. Insa in loc sa arate care e de fapt problema (pretul prea mare), presa arata catre o falsa problema: faptul ca drumurile nu se deszapezesc instant, ca trenurile nu pot merge linistite pe sine si ca oamenii nu pot ajunge acolo unde au nevoie chiar daca afara bate un viscol de nu te poti tine pe picioare. De ce falsa problema? |
|
Pentru ca in orice tara din lumea asta un viscol chiar de mai mica intensitate blocheaza instantaneu circulatia pe autostrazi si pe drumurile nationale. Ba chiar o simpla ninsoare. Cine a mai condus si in alte tari decat in Romania stie ca germanii, francezii ba chiar si finlandezii au aceleasi probleme cu deplasarea imediat cum cade un fulg: oamenii merg infinit mai incet, se creeaza ambuteiaje, se blocheaza masini pe kilometri intregi si apoi se inchid drumuri cu totul. Cu o prima diferenta: ei nu platesc la fel de mult ca noi pentru deszapezirea care urmeaza.
Si aici mai intervine o a doua diferenta: deszapezirea in sine. Am fost martorul modului in care se face aceasta sus, in Alpii francezi si pot spune ca e probabil de 3-4 ori mai rapida decat la noi. Datorita utilajelor, datorita mai ales modului in care isi fac treaba angajatii (cu metoda, cu logica, cu rapiditate), dar si datorita cooperarii din partea soferilor, care nu isi lasa masinile alandala doar pe motiv ca n-au mai gasit alt loc de parcare fix in fata casei.
Insa nici acolo nu sunt miracole. Dureaza. Uneori cateva ore, alteori chiar si o zi sau doua. Rastimp insa, Guvernul se ocupa cu ajungerea pe orice cale posibila la cei blocati in zapezi si mai putin pe prezente mediatice inutile.
Aici insa mai apare o diferenta, a treia si cea mai importanta. Imediat cum incepe sa cada zapada, oamenii ies in fata hotelurilor, firmelor si caselor particulare si incep sa dea zapada. Nu injura primaria ca n-a trimis angajatii de la spatii verzi sa le dea lor zapada. Nu asteapta sa se faca trei metri ca sa o dea, o dau constant, la cateva ore diferenta. Nu deszapezesc doar pe trotuarul lipit de casa lor, ci si caile de acces adiacente, chiar daca sunt la cativa zeci de metri departare. Si, in general, injura mai putin si muncesc mai mult. O iau ca pe un fitness gratuit, daca vreti.
La noi, insa, in afara de latraii obisnuiti de la emisiunile de 'dezbateri' si de 'stiri', romanii stau linistiti in casele lor, cu ochii mari la DEZASTRUL de afara. Apoi ies din bloc, ocolesc cu grija pe nebunul de serviciu (i.e. vecinul) care da zapada si pentru ei, ajung pe trotuarul pe care inca vecinul n-a ajuns si incep sa injure ca e zapada. Apoi se lupta cu nametii si injura, injura, injura, de parca acest potop de plangeri nesfarsite ar putea impinge cumva zapada la o parte.
Si asa, o treaba care s-ar putea finaliza in 2-3 ore cu doar 5-6 vecini dintr-un bloc de 400 de oameni, se termina in 2-3 zile, ca nebunul de serviciu mai oboseste si el...
Mai rau, sinistratii, adica acei oameni care au zapada mare de jur imprejur, stau si ei linistiti in casele lor, sa vina Guvernul sa-i scoata de acolo. Si asa se face ca vine nene Armata de la 40-60 km departare sa le dea lor zapada din fata casei. Ei n-au lopeti, n-au forta, n-au chef. Fie ca sunt prinsi in masini, fie ca sunt prinsi in case, fie ca sunt prinsi la crasma din sat, e prea greu sa puna mana pe lopata. Doar e DEZASTRU afara, nu vedeti?!
Nu mai vorbesc de faptul ca satenii nu se ajuta intre ei nici daca si-ar taia o mana. A, la mine am dat zapada, da' vecinul e sub nameti, ca e mai batran de felul lui? Las' sa moara jigodia, ca si-asa era un betiv nenorocit. Sa vina sa-l scoata Statul de-acolo, io mi-am terminat treaba, merit o tuiculita.
La noi, asadar, iarna e ca vara. Caldurica, televizorica si injuraturica. De-o fi iarna, de-o fi vara, bucurosi le-om duce toate. As mai scrie, dar ma scuzati, trebuie sa ma duc sa dau zapada.
Adrian Mihaltianu
februarie 2012 |
