Cea mai spectaculoasa seara din calatoria noastra cu Koleos ne-a dus pe Transalpina, cel mai inalt drum national din Romania. O seara plina de superlative, cum s-ar spune in sport. Aflata in plin proces de asfaltare, Transalpina nu mai este atat de inaccesibila pe cat era doar in urma cu doi ani, motiv pentru care si-a pierdut din farmecul salbatic de odinioara, insa devine in acelasi timp cel mai spectaculos drum asfaltat din Romania.

Intrati pe sosea putin mai sus de Sugag, venind dinspre Jina prin drumul forestier largit (si el va fi asfaltat), am inceput sa urcam pe Transalpina (DN 67C) cu ceva sentimente amestecate. In primul rand peisajul, chiar si pe valea Sebesului, este incantator, pentru ca urci in permanenta printr-o padure deasa de foioase si apoi de brazi. In al doilea rand insa aici au avut loc si defrisari masive, iar drumul pe alocuri este prost facut, bucati intregi cazand la vale desi au mai putin de 1 an de cand au fost construite.

Asfaltul foarte bun alterneaza cu unele portiuni de macadam, dar daca in Koleos noi nu prea am simtit trecerea, chiar si cu o masina normala veti putea trece pe acolo linistiti, pe orice fel de vreme. Cel putin pana dupa superbul lac de acumulare Oasa Mica. Urmeaza alte lungi portiuni asfaltate cu scurte intreruperi de macadam hat pana in Obarsia Lotrului. Aici, daca veniti din Transilvania, trebuie sa cotiti la dreapta, cale de vreo 2 kilometri, apoi la stanga, spre sud. Drumul care continua spre Vest prin cheile Jietului (DN 7A) pare asfaltat si in buna stare si dupa acest punct.

N-am cuvinte sa exprim cum incepe sa fie drumul odata ce incepi sa urci serpentinele dinspre zona golului alpin. Desi la un moment dat asfaltul se opreste pentru a lasa loc macadamului amestecat cu pamant iar haurile care se casca in dreapta si in stanga cer soferului o concentrare continua la volan, privelistea soarelui care apune peste varfurile muntilor este mult prea frumoasa pentru a nu te opri des si a fotografia in toate directiile.

Urci, apoi iar urci, apoi cobori intr-o zona in care inca drumul abia este largit (atentie, la ora scrierii acestui articol intreg drumul este un santier inchis circulatiei publice, asadar asteptati rabdatori ca muncitorii sa isi termine treaba si cereti-le permisiunea de a inainta, ei nu sunt OBLIGATI sa va lase sa treceti), cu mici portiuni unde cei cu masini cu garda joasa ar avea in continuare dificultati in a trece. De asemenea, pe ploaie aici nu veti razbi cu masinile fara tractiune integrala si garda inalta la sol, eventual cu anvelope potrivite, caci solul nu este inca suficient tasat.

Ajunsi in preajma Pasului Urdele, la 2145m altitudine, dai din nou de asfalt, care nu te mai paraseste pana jos, la Ranca, la 1650 m altitudine. Serpentinele de acolo continua apoi pana jos la Novaci, soseaua cerand o foarte mare atentie din partea soferului (nu sunt marcaje, nu sunt montati inca parapetii de siguranta, iar basculantele coboara de multe ori in viteza si pe contrasens).

Koleos ne-a asigurat confortul pe toata aceasta zona de macadam, precum si o viteza mult mai mare de deplasare decat a masinilor mici, desi pentru a putea strabate in siguranta partea de serpentine am comutat cutia automata in modul manual. Am apreciat ca si pana acum rapiditatea cu care schimba cutia precum si modul lipsit de griji in care inghite Koleos orice rampa ii pui in fata, insa urcusul si-a pus amprenta asupra consumului si am ajuns din nou cu el la 9.8%, dupa primii 2000 de km parcursi in aventura noastra prin tara.

Ranca e o statiune in plin avant, insa deocamdata arata ca un santier si este de fapt un santier. Merita insa sa stai aici daca vrei sa ai acces usor la toate traseele de munte din masivele Latoritei si Parang. Iarna se va schia acolo insa infrastructura inca lasa foarte mult de dorit. De exemplu, e construita de-a lungul noului drum cu o singura banda pe sens, dar proprietarii n-au fost obligati sa lase loc pentru parcari sau trotuare, ceea ce inseamna ca in sezon cozile de masini se vor intinde pe kilometri de o parte si de cealalta. Tipic.

Concluzia zilei? Se fac drumuri in Romania. Se fac drumuri indraznete, pe care altii ar veni sa le filmeze si sa le arate celorlalti. Se fac sosele la 2100 de metri altitudine, iar zeci de muncitori lucreaza in conditii foarte grele pentru a ne ajuta pe noi sa ajungem in locuri altadata salbatice. Din pacate se fac inca insuficient de bine gandit iar asta va crea mari probleme ulterior.

Tot din pacate asta inseamna si ca incep sa vina gratargii pana aici, cu tot cu manelele lor, in lipsa oricarei autoritati care sa interzica acest lucru (un incendiu de vegetatie in zona alpina, cu toata iarba uscata si vantul puternic si permanent, este foarte greu de stins).

De aceea recomand Transalpina doar in timpul saptamanii, preferabil in extrasezon. Sunt curios daca ea va fi deschisa si in timpul iernii, la fel cum se intampla cu drumurile si mai inalte din Alpi, indiferent de vreme. Pana atunci, vom reveni aici la toamna, cand vom fi cu siguranta