Initial nu credeam ca ar trebui sa dedic un articol intreg acestei zone, mai ales pentru ca in programul nostru ii rezervasem doar 2 ore. In realitate am parcurs-o agale, in vreo cinci. De ce? Pentru ca pur si simplu, desi in zilele precedente am avut oricum de-a face cu peisaje incredibil de frumoase, tot ce am vazut aici ne-a fermecat peste masura.

Cum urci din Rasinari spre Paltinis pe DJ 106 A, la un moment dat din serpentine se face un drum cu macadam in dreapta, spre Gura Raului. Am apucat-o linistiti pe acolo cu Koleos-ul si asa am ajuns intr-o zona in care harnicia oamenilor de demult a ridicat sate mari, bogate, maiestuoase si bine cladite. Astazi sunt si zone in care din pacate casele stau sa cada, precum si zone in care casele noi nu mai respecta specificul zonei, ceea ce este pacat, insa per total autenticul inca are castig de cauza. Cel putin in Saliste, totul arata ingrijit si pus la punct, demn de o zona in care mostenirea germana inca isi face simtit efectul.

Am realimentat in Miercurea Sibiului, apoi am luat-o pe drumul de macadam care urca prin Dobarca spre Poiana Sibiului (una dintre probele speciale ale Raliului Sibiului). Altii s-ar da cu viteza si de-a latul pe acest macadam (desi are cateva sleauri, in rest e in buna stare), insa noi am mers agale, caci privelistea care se deschidea deasupra miilor de dealuri ale Marginimii intrecea orice inchipuire.

Paduri de pini, pajisti pline de flori, un cer albastru cu nori pufosi si poienite cu mure si zmeura, copaci maiestuosi sub care te poti odihni la umbra in timp ce strabati vaile de mai jos cu ochii, ce poti sa-ti doresti mai mult intr-o dupa-amiaza?

Pe acest drum de macadam (DJ 106G) am ajuns in 2 dintre cele mai bogate sate din Romania: Poiana Sibiului si Jina. Sate de ciobani, dar mai nou si de targoveti, caci majoritatea celor de aici si-au deschis magazine de desfacere in marile orase. In aceste sate puteti ajunge si pe drumul asfaltat dinspre Saliste (DJ 106E), care e in buna stare, insa ar fi pacat sa pierdeti frumusetea drumului cu pietris ce trece prin Dobarca.

Voi lasa imaginile din galeria foto sa vorbeasca despre frumusetea caselor si grija cu care isi administreaza localnicii cele doua sate, in fapt doua mini-orasele, si voi mentiona doar ca de aici origineaza majoritatea produselor lactate si de mezelarie pe care le gasiti 'la taranii din Sibiu' in pietele bucurestene. Judecand dupa cum arata satele, oamenii astia chiar au cu ce.

Ne-am increzut in Koleos si am continuat drumul spre Transalpina pe ultima bucatica din DJ 106E care trece prin Dobra si care e abia marcat pe harta. Din fericire drumul forestier care coboara in serpentine stranse se afla in plin proces de largire si va fi in curand asfaltat, unind astfel satele bogate din deal cu valea pe care serpuieste o Transalpina deja aproape complet asfaltata. Odata terminat, acest drum iti va taia rasuflarea prin frumusete; noi am putut doar admira, pe langa peisaj, si calitatile oamenilor care il construiesc, oameni dintr-o bucata care lucreaza in conditii foarte grele, chiar daca cu utilaje moderne. Drumul se poate parcurge si acum cu atentie cu orice fel de masina, insa pe ploaie ar fi bine sa aveti cu voi un SUV cu anvelope de offroad, din cauza noroiului.

Si asa am intrat in zona alpina, unde am ramas pret de trei zile. Dar despre asta, in insemnarea viitoare din cadrul aventurii noastre cu Koleos prin coclaurii patriei.