Greu de definit astazi ce inseamna Tara Motilor. Si asta pentru ca, desi zona initiala a motilor este restransa la satele din jurul Campenilor (mai sus de Abrud), astazi termenul se foloseste pentru cam tot ce inseamna Muntii Apuseni, de la Aries la Somesul Cald, ba inca si mai la nord, pana spre Huedin.

Puristii istorici vor obiecta probabil (mai sunt de amintit si Crisanii si Mocanii in aceasta regiune), insa oamenii din toata aceasta arie se revendica a fi moti sau fii de moti, asa ca un tur al tarii lor nu putea decat sa ne incante, fiind vorba de cea mai salbatica si mai autentica zona din toata Romania, o regiune in care oamenii traiesc intr-o armonie cu natura destul de rar intalnita.

Pentru asta am apucat-o mai intai spre Gilau, pentru a castiga un pic de timp intr-o zi in care aveam de parcurs peste 500 de km, dintre care 50 pe drumuri forestiere. De la Gilau ne-am invartit pret de cateva minute prin increngatura de variante care duc la autostrada, ajungand in sfarsit pe cea mai noua sosea din Europa.

Si ce sosea! Am traversat pana acum Europa mergand pe unele dintre cele mai spectaculoase autostrazi, insa spun sincer ca nu am intalnit asa ceva. Placerea de a te da la vale cu viteze de autostrada privind in acelasi timp sutele de dealuri si de vai care ti se intind in fata ochilor, placerea de a lua curbele largi cu viteze foarte mari, placerea de a merge pe o sosea cu adevarat lata si facuta ca la carte... oare cand vom invata noi romanii sa apreciem ceea ce facem?

Normal, soferii prosti vor obiecta ca au de luat prea multe curbe si ca sunt prea multe pante si rampe. Ii rog frumos sa stea acasa sau sa apuce pe DN-urile din zona si sa lase autostrada celor care vor sti sa o aprecieze. Koleos, desi plin ochi, a zburdat in voie pe aici, prijeluindu-mi un scurt moment de extaz, pentru ca vedeam totul de la inaltime si parca toata soseaua era a mea. Musai de revenit aici cu un Megane RS, cu prima ocazie!

Iesiti de pe autostrada am coborit rapid spre Teius, de unde am apucat-o spre Cheile Rametului, pe care ajungi urmand un superb drum asfaltat (DJ 750C), apoi cativa kilometri de drum forestier in relativa buna stare. Ne-am agatat de stanci cale de doua ore printre peretii de piatra de o spectaculozitate care te lasa mut, apoi ne-am continuat drumul, cotind prin satele de deasupra orasului Alba Iulia (Galda de Jos, Cricau, Ighiu, pe DJ 105M si 107H, cu asfalt foarte bun, o varianta excelenta de ocolire a orasului pe la nord spre vest).

Am intrat apoi pe unul dintre drumurile pe care le-as incadra oricand intr-un top 10 romanesc, in privinta peisajelor: DN 74 Alba Iulia-Zlatna-Abrud. Drumul e in foarte buna stare pana spre Zlatna, insa de acolo asfaltul se increteste, lucru care nu se simte in Koleos dar ii va deranja pe posesorii de berline.

Intristati de distrugerile mediului din jurul Abrudului, am urcat apoi la Rosia Montana pe un drum de acces in buna stare. Aici am ramas din nou uimiti sa vedem diferenta intre ceea ce se publica despre aceasta localitate si ceea ce exista la fata locului. Mergeti acolo pana cand nu va fi distrusa complet, altminteri veti rata un loc in care va puteti transporta in timp si in care puteti intelege pe deplin ce insemna mineritul in tara motilor.

Cu inimile pline si ochii mangaiati de acelasi peisaj de munte, am apucat-o apoi spre Sibiu, oprind un pic langa castelul de la Izvorul Ampoiului, un alt monument distrus de Sergiu Nicolaescu in timpul filmarilor pe vremea comunistilor. L-am adaugat la o lista foarte lunga (pe unde mergem, cum dam de un conac, cum aflam ca l-a distrus dom' regizor)...

Am innoptand putin mai sus de Sibiu, la Rasinari. Urmeaza alte patru zile de aventura cu Koleos, de data asta prin muntii Cindrel, Lotrului si Latoritei, in ceea ce numim noi partea alpina a turului nostru. Dar revenim... :)