864 de kilometri parcursi intr-o singura zi prin Romania, dintre care 140 pe drumuri forestiere, cam asa se poate rezuma prima noastra etapa din turul pe coclauri pe care il facem alaturi de un Renault Koleos.

Pe scurt, nici nu ma gandesc cat de greu mi-ar fi fost sa fac asa ceva, in Romania, fara un SUV. Si asta nu pentru ca pe drumurile pe care am mers n-ar putea merge fain frumos si masinile obisnuite. Nicidecum, pentru ca pana si la Sarmizegetusa, care se afla la capatul unui drum forestier din ce in ce mai rupt spre final, am vazut parcate hatchbackuri si masini cu garda destul de joasa.

Ci pentru ca, per total, starea drumurilor romanesti este execrabil spre proasta, iar adunate pe sute de kilometri toate aceste neajunsuri obosesc soferul foarte mult. Daca pe autostrada si pe drumul catre Targu Jiu prin Ramnicu Valcea nu ai ce sa reprosezi starii asfaltului, odata ce apuci pe DN 66 spre Petrosani, prin Valea Jiului, dai de vreo 10 kilometri care te pot face sa regreti ca te afli intr-o masina, nici restul defileului nefiind in stare prea buna. Miliardele de plombe aruncate in dispret pe ce a mai ramas din cuvertura asfaltica sunt combinate cu alte cateva miliarde de gropi inca neplombate... Minunat.

N-a fost o problema pentru Koleos, care inghite rabdator absolut orice ii arunca Romania in fata, insa m-a durut inima cand am vazut cum sunt nevoiti turistii si localnicii sa se strecoare printre ele, doar-doar nu si-or rupe masinile. Si asta, pe drumul de intrare spre una dintre cele mai frumoase vai din Romania!

Defileul Jiului compenseaza imediat prin frumusete, asa ca te vei concentra destul de repede pe condus, serpentina dupa serpentina. Koleos are ceva ruliu iar cutia automata cuplata cu motorul de 150 CP este mai degraba lenesa, ceea ce indeamna soferul la calm, motiv pentru care fetele participante la aceasta tura au putut vedea pe indelete privelistea de deasupra capetelor, prin pavilionul vitrat. 1-0 pentru ele...

Tot asa am apucat-o apoi si pe drumul excelent care leaga Petrosaniul de Hateg, cat si din Orastie spre cetatile dacice, pe un drum care urca spre Costesti iar apoi devine forestier, cu macadam. Din fericire au fost puse indicatoare spre Sarmizegetusa Regia, asa ca acum te poti descurca mai usor. Apoi intri intr-o zona magica, padurea cu copaci seculari si extrem de inalti de la poalele cetatii aducandu-ti aminte mai degraba de Stapanul Inelelor decat de peisajele obisnuite in Romania. Cetatea este din pacate intr-o stare jalnica, insa sanctuarul dacic, refacut cu decenii in urma, sta inca in picioare. Spre deosebire de yoghinii atotprezenti care au binevoit sa campeze fix intre coloanele sanctuarului...

Am ales apoi drumul cel mai lung spre Huedin, acolo unde urma sa innoptam la Remeti, langa Valea Draganului. Drumul dintre Deva si Brad este in stare buna, insa surpriza zilei a constituit-o drumul national DN 1R, care face legatura pe creasta muntilor intre Abrud si Huedin. Daca intre Abrud, Campeni si Albac (esti inca pe DN 75) ai parte de asfalt, cum iesi din Albac spre Huedin si incepi sa urci, acesta dispare si este inlocuit de macadam, cu unele zone destul de proaste.

Si-uite asa a mancat Koleos o portie de 78 de kilometri de drum forestier, parcursi noaptea, cu viteza prin padure. E exact situatia in care devii recunoscator ca ai la dispozitie un tren de rulare care ramane complet indiferent la denivelari, pietre si gropi, viteza de 60-90km/h fiind perfect realizabila pe macadam, chiar si pe portiunile cu gropi. Drumul respectiv e practicabil cu orice masina normala, in ciuda macadamului, insa nu cu aceasta viteza. Iar la ora unsprezece noaptea, asta face toata diferenta. Drumurile forestiere si-au spus totusi cuvantul asupra consumului: 9.6% in medie in prima zi.

Pentru astazi avem in meniu nume sonore ca Valea Iadului, cascada Moara Dracului sau cascada Iadolina, ca sa nu mai vorbesc de lacul Lesului sau Pestera Ursilor. Revenim asadar, acum plecam sa le vedem pe toate :)

Adrian Mihaltianu

14 august 2010, Remeti