Sunt doua elemente majore care determina evolutia pietei masinilor electrice, inclusiv a hibridelor: pretul combustibililor fosili si incalzirea globala. Primul a scazut de la 147$ pe baril in 2008 la 70-75$ in 2009. Si nu da semne ca s-ar grabi sa o ia din nou in sus. Resursele totusi limitate de petrol, din care industria auto consuma doar o parte, vor forta acest pret sa o ia din nou in sus la un moment dat. Poate nu in 2010, ba nici in 2011. Dar dupa 2020 cu siguranta.

Al doilea element, si anume incalzirea globala, se pare ca tocmai va lua o pauza de doua decenii, conform ultimelor estimari meteo urmand sa ne confruntam din nou cu o racire. Intr-adevar, pe termen lung clima planetei se incalzeste, insa pe termen scurt, si de multe ori aceasta inseamna cam o treime din viata unei generatii, este foarte probabil sa se raceasca.

Aceasta combinatie risca sa dea peste cap principalii doi factori care au dus la ridicarea problemei masinilor electrice inca de la inceput: factorul pret si factorul politic. Caci pretul unei masini electrice (pentru care va trebui sa platim semnificativ mai mult decat pentru una clasica cu performante similare cel putin 10 ani de acum inainte) se justifica doar in masura in care carburantii sunt atat de scumpi incat te pot determina sa nu mai mergi cu masina bazata pe combustie.

Iar factorul politic convins ca planeta se incalzeste este absolut singurul factor care conteaza in impingerea inainte a industriei auto, pentru care publicul interesat de hibride si electrocaruri nu reprezinta mai mult de 10%, cu alte cuvinte nu atinge o masa critica demna de o revolutie reala in domeniu. Factorul politic este cel care a impus limitarile de emisii de CO2, desi poate ca limitarile de noxe si alti agenti cu adevarat poluanti erau mult mai importante.

In lipsa unei incalziri globale si cu preturi decente la petrol, industria auto va trebui sa gaseasca alte motivatii pentru a-si lansa sub forma de masini de serie conceptele prezentate la Frankfurt. Acestea nu vor veni insa din partea pietei, deja obosita sa isi tot cumpere masini noi odata la patru ani.

Ele vor veni tot din partea guvernelor, aflate prada grupurilor 'verzi' de interese. Guverne care vor continua sa incurajeze financiar cumparatorii de masini 'verzi' si sa descurajeze cumparatorii de masini 'poluante'. In realitate, obsesia europeana cu privire la emisiile de CO2 (un agent nepoluant, dar cu efect de sera) risca sa deraieze o industrie auto si asa obosita de criza financiara, intr-un moment in care poate atentia ar fi trebuit sa fie indreptata catre sisteme complet noi de transport.

Iar toate facilitatile oferite de guverne pentru a incuraja cumpararea de masini electrice vor fi platite de fapt din banii nostri, indiferent daca vrem sau nu! Si asta include nu doar diferenta de pret dintre o masina electrica si una pe combustie interna, ci mai ales costul imens al infrastructurii electrice necesare alimentarii in lumea reala a acestor masini.

Asadar, vom conduce masini electrice de serie peste patru-cinci ani, asa cum s-a anuntat la Frankfurt 2009? Fara indoiala ca unele electrocaruri vor vedea lumina zilei. Iarasi, fara indoiala ca unele vor avea un succes care sa le justifice existenta pe piata (vezi succesul lui Prius). Dar acestea se vor datora in special puterii convingerii prin marketing, si nu unor necesitati reale.

Pana una alta, ceea ce vom conduce cu siguranta in majoritatea timpului in urmatorii 20 de ani sunt hibrizii 'mild', alcatuiti dintr-un motor pe combustie interna de circa 1 litru si 100CP, combinat cu un motor electric care sa poata prelua integral deplasarea pe 50-60 km din oras, la care se adauga un filtru anti-noxe si anti-particule cu capacitati superioare celor actuale. Cu circa 1 litru/100km consum mediu, aceste automobile vor rezolva astfel atat emisiile poluante din interiorul oraselor, cat si problemele legate de autonomie si consum cel putin 20 de ani de acum inainte.

Asta pana se va face suficient de frig incat sa stam cu totii in casa :).

Adrian Mihaltianu

Redactor Sef