A te deplasa cu un Sandero prin Maramures si Tara Oasului, mai ales prin sate precum Certeze (dar nici cu Negresti-Oas nu mi-e rusine), e o treaba putin cam SF. Si asta pentru ca populatia locala nu conduce altceva decat masini germane, preferabil cat mai scumpe. In plus, atunci cand le vezi casele, te bufneste asa, un hohot, venit din strafunduri.

Ca e de ras sau ca mai degraba este de plans, nu stiu, depinde de ce fel de om esti. Ideea e ca 'palate' este un cuvant mai potrivit decat 'case' atunci cand te referi la locuintele pe care si le-au ridicat localnicii in Certeze. Ba inca unele chiar declara de la distanta ca sunt palate, cu garduri din fier forjat inflorit complicat, strajuite de lei de ipsos. O adevarata simfonie a betoanelor si a caramizii insirata de-a lungul unui drum cu asfalt peticit si prafuit.

Ce conteaza ca in multe dintre ele nu sta decat o batranica vaduva, sau ca multe sunt chiar goale. Conteaza ca fiecare e mai mare decat a vecinului. Si prin 'mare' ma refer la MARE. Adica la enorm pana la monstruos. Zona insa este de o frumusete care te ravaseste, atat de mult incat uiti ca starea asfaltului este in cel mai bun caz aproximativa. Si cum casele sunt facute prin munca si foarte multa harnicie tipica pentru Maramures si Tara Oasului, eu chiar nu mai am nimic de comentat.

Pe masura ce cobori spre Crisana, casele se micsoreaza, insa satele raman frumoase si curate, desi starea asfaltului se strica si mai tare. Motiv pentru care am apreciat inca o data suspensiile lui Sandero, care absorb foarte bine gropile, santurile, denivelarile, galmele si tot ce iti mai ofera drumurile din aceasta parte a tarii.

Consumul a ramas infipt in 4.3%, iar pana la Oradea am facut 1085 de kilometri, inclusiv cei 90 de km din Bucuresti. La intrarea in Oradea computerul de bord arata ca mai avem o autonomie de 100km, desi se consumasera 50.8 litri. Asa ca am decis sa facem aici plinul de carburant, imediat dupa aprinderea becului de rezerva.

Mi se pare extraordinar ca o masina pe care am condus-o destul de tare pe serpentine (imi cer scuze pentru proprietarul unei Dacii papuc pe care era sa-l trimit in prapastie...) si cu care m-am fatait destul de mult si prin orase sa consume doar 4.3 litri la suta de kilometri. Probabil ca daca imi puneam mintea, mergeam singur in masina, nu mergeam prin Bucuresti mai mult de 20 de km si ma miscam doar cu 50km/h in localitati si 90km/h in afara lor, as fi scazut sub 4%. Inca mai e timp... :)

Maine urmeaza Arad, Timisoara, apoi drumul spre Cazanele Dunarii si sfarsitul de etapa undeva langa Severin. Adica 450 de kilometri, dintre care mare parte ma astept sa nu fie in stare buna. La care se vor adauga circa 30 de km de plimbare prin Oradea si imprejurimi. Tinta e sa ating totusi cei 4.2% cat declara Dacia ca consuma Sandero extraurban. Premiul: un gelato cum numai in Banat poti gasi! :)

Ne recitim maine seara.

Adrian Mihaltianu, 19 septembrie 2009