Nu-i absolut deloc greu sa treci ca o vijelie prin Romania, indiferent cu care masina te deplasezi. De fapt, e chiar preferabil sa mergi ca un nebun, incalcand toate regulile de circulatie, ba uneori chiar si pe cele de bun simt. Altfel risti sa incurci traficul sau, de ce nu, sa mori.

Cam asta era gandul care imi trecea prin minte cand eram fortat de coloana sa merg cu 80km/h prin satele dintre Bacau si Piatra Neamt, cu ochii mariti la TIR-urile care nu erau multumite nici de aceasta viteza si depaseau coloana cu 100km/h... In sat. Pe un drum cu o singura banda pe sens si cu casele de doua ori mai apropiate de sosea decat pe DN-ul dintre Bucuresti si Urziceni unde toata lumea merge de frica cu 50-60km/h.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la cum merg moldovenii din Neamt prin propriile sate am lejera impresie ca pentru acesti oameni viata celorlalti (dar si a lor insisi) nu valoreaza nimic. Sa 'te dai' cu 100km/h intr-un sat cu drum incolacit peste dealuri este o pura nebunie. Nebunie de care sper sa nu mai dau maine, atunci cand vom purcede la a doua etapa a Turului Romaniei in 2 plinuri.

E adevarat ca nu sunt nici eu cine stie ce inger. De exemplu, desi am promis solemn ca vor respecta viteza legala (caci doar e un test de autonomie, iar astea se fac de obicei mergand de parca hranesti motorul cu pipeta), nu am rezistat cu 90km/h mai mult de 30 de minute pe DN si am ars-o moderat cu binisor mai mult. N-am ce face, consumul infim al motorului de 1.5 dCi (4.6% dupa 598km, din care 90 parcursi in ambuteiajele din Bucuresti, unde consumul n-a sarit de 6.7%), te imbie sa apesi totusi pe pedala. Mentionez ca am facut opriri si detururi pentru obiectivele turistice, inclusiv impresionanta Cetate a Neamtului.

Ma gandesc ca e pacat totusi sa treci prin zone atat de frumoase cu viteza prea mare. De fapt, desi acest gen de test nu prea e pe gustul meu, mergand putin mai incet decat de obicei am putut remarca mai mult frumusetea acestei tari. Nu ma refer la uratenia si mizeria care te insotesc pana spre Buzau, ci la dealurile, viile, satele curate si casele ingrijite care incep sa apara mai ales dupa ce urci de la Bacau spre Gura Humorului. Nu peste tot, si nu constant, insa schimbarea se simte, si se simte bine.

Sandero s-a bucurat de un asfalt bun chiar si pe drumul secundar dintre Targu Neamt si Gura Humorului. Suspensiile insa au stiut sa amortizeze fara probleme si jandarmii culcati din beton armat care se mai poarta inca in unele sate romanesti. In schimb, privelistea care iti taie rasuflarea din apropierea Bucovinei a fost privita din pacate printr-un parbriz pe care stergatoarele penibile ale Daciei nu reusesc sa-l stearga. Pur si simplu esti nevoit sa te opresti si sa iti stergi manual parbrizul, atat de proaste sunt stergatoarele.

Ca un minus inregistrez si lejerul scartait al pedalei de frana (masina de test are 7000 km la bord, echivalent cu 15.000 km al unei masini normale, pentru ca toata lumea o hinghereste), ca si leganatul scaunului soferului, din categoria "asa face toate" la Dacia.

Computerul de bord arata ca masina mai are o autonomie de 730 de km cu acest prim plin de carburant. Asta inseamna ca si consumul mediu pe ultimele sute de kilometri a fost inferior celor 4.6 litri la suta indicati de acelasi computer, care tine inca bine de tot cont de cifrele inregistrate in Bucuresti. Tinta e simpla: sa alimentez prima data abia la Oradea.

Urmeaza Gura Humorului - Sighetu Marmatiei - Sapanta, pe un drum care promite sa fie printre cele mai frumoase din Romania. Sa vedem care va fi si starea asfaltului... Pana atunci, de la o superba pensiune din Manastirea Humorului, unde poti manca o dementiala mamaliguta cu branza dulce, branza de burduf, papara si slana moldoveneasca (sunca, eh...), noapte buna! :)

Ne intalnim tot aici, dar maine :)

Puteti urmari suita de articole accesand sectiunea speciala.

Adrian Mihaltianu

Redactor Sef, 17 septembrie 2009