Domnilor jurnalisti, a cauta drumuri pline de gropi in Romania echivaleaza cu a cauta pitipoancele de silicoane, parvenitii in Pipera, sau trendinezii pe la Mall. Gropi veti gasi la tot pasul, sunt la fel de numeroase ca si prostii din Romania. Demersul e laudabil, dar cumplit de inutil, pentru ca se stie deja: groapa face parte din fiecare dintre noi.

Caci romanului nu ii este frate doar codrul, raul, ramul, ci si groapa, craterul, crevasa. Inca din timpuri imemoriale romanul ii sapa groapa vecinului, iar atunci cand veneau asupritorii invingeam deseori profitand de mlastinile si rovinele de la sud de Bucuresti, care ii inghiteau cu totul pe navalitori. Acum ele ne inghit pe noi.

De gropile noastre toate ne leaga o stransa emotie. Caci daca deja codrul l-am taiat, ne mai ramane groapa, iar relatia duioasa dintre roman si groapa lui e ilustrata chiar de versurile: "mai vino iar in groapa noastra mica, priveste-ma sa vezi cat mi-e de frica". Mai mult, in urma cu ceva timp alti jurnalisti ne indemnau sa adoptam o groapa. Ce poate fi mai nobil de facut in viata?

Sigur, groapa sta acolo, la locul ei, nu cere de mancare, nu da din picior si nici nu face prostii. Atata doar ca mai rupe niste pivoti din cand in cand, sau demonteaza niste amortizoare. Uneori inghite o masina cu totul. Mana cereasca pentru servisuri, groapa romaneasca (specia Cavitas Magnum) provine din istoria noastra milenara si promite sa ramana prezenta inca mult timp de acum incolo. Ce bine, caci ce tragic ar fi fost sa fie inca o specie pe cale de disparitie?

Gandind pesemne exact asa, cei de la Administratia Gropi si Poduri au hotarit ca e cazul sa ne bucure si sa nu ne mai astupe gropile. A, cand apar microfisuri, atunci da, se schimba toata strada. Dar in rest au decis de la o vreme sa le lase si lor o cale de afirmare, de largire a orizonturilor. Sa nu mai fie discriminate, persecutate si inabusite in fasa.

Si uite asa aleile asfaltate acum 1 an de Negoita in sectorul 3 sunt deja pline de gropi, uite asa centura Capitalei este pe anumite portiuni nedemna de un drum de tara, daramite de unul european, uite asa iti distrugi masina oriunde vrei sa mergi. Dand in ele, unii au ajuns impachetati intre patru scanduri in niste gropi ceva mai mari si mai rectangulare.

As vrea si eu sa stiu ce e atat de greu sa pui o mixtura asfaltica in gropile de pe alei. Sau nu ati comandat inca bordurile si mai asteptam? Ce e atat de greu sa astupi crevasele de luni de zile din podurile de pe Centura, care uneori ocupa complet un sens de mers? Ce e atat de dificil sa plombezi la timp si eficace gropanele de sub poduri, sau sa asfaltezi cum trebuie trecerile peste liniile de tren sau tramvai? Cat tupeu ii trebuie primului gropar al tarii sa iasa pe sticla cu proiecte grandioase, atata timp cat nu e in stare sa ordone astuparea unor simple gauri in asfalt?!

Ati turnat betoane si ati montat borduri peste tot pe unde v-a trecut prin cap. Ridicati cartiere intregi de blocuri inghesuite si urate ca sufletul vostru. Va ingramaditi in vile-cazemata aruncate pe malul unor balti imputite si va pavati fiecare centimetru patrat din curte. Dar n-ati fost in stare ca in 20 de ani de zile sa scapati tara asta de blestemul gropilor?!

De aici, din Gropanesti, capitala tarii gropilor, va urez si voua, celor responsabili de aceasta situatie catastrofala, sa aveti parte de groapa, cat mai repede si in numar cat mai mare. Ca de astupat, ne vom ocupa noi. Cu placere.

Adrian Mihaltianu

Redactor Sef Drive-test.ro