In primul rand este incapacitatea de adaptare la conditiile schimbate. Pana acum, de vreo trei ani incoace, tot ce trebuia sa faca un agent de vanzari de masini era sa stea comod pe cele doua fese din dotare si sa astepte sa vina clientii la el. Se pricepea la hartoage, la listari de oferte la cerere si la cascat plictisit in fata cozii de clienti imbulzindu-se sa-si ia masini pe credit. Si atat. De cate ori l-ati vazut ridicandu-se de pe scaun imediat cum ati intrat in showroom ca sa va fie de ajutor?

Pana acum, de vreo 10 ani incoace, tot ce au stiut sa faca cei din service a fost sa ia pielea de pe client si sa-l trateze ca pe un prost bun de muls, rezolvand probleme tehnice pe principiul 'asa face toate' si taxand fiecare minutel de stat degeaba in service la suprapret. Si atat.

Pana acum, de vreo 10 ani incoace, tot ce au stiut sa faca dealerii a fost sa construiasca sedii de un capitalism superb, in care sa fii tratat in stil socialist. Si oricat de multi bani au dat pe trainingurile reprezentantilor lor, si oricat de multi bani au dat pe educatia mecanicilor auto, tot nu au reusit sa aibe o forta de vanzari capabila sa iti explice in amanunt caracteristicile unei masini, cele mai bune modalitati de finantare, sau o forta de service care sa treaca de nivelul de maimuta.

Sunt si exemple fericite, dar acestea sunt prea putine ca sa ajungem ca in martie-aprilie, lunile in care criza isi va arata coltii feroce, sa vedem macar o bucatica de primavara in vanzarile auto din Romania.

Pana acum, de vreo 18 ani incoace, pe piata de masini rulate legea o fac inca samsarii, o subspeta umana al carei singur scop in viata se traduce prin expresia 'tepe la fraieri'. Pana si dealerii de masini rulate cu oaresce blazon in afara au recurs la practici jenante odata ajunsi in Romania, cu precadere prin comportamentul lor oribil fata de clientii care doreau sa-si vanda masinile rulate si prin preturile nesimtit de mari puse pe aceleasi masini puse la revanzare.

In fine, pana si producatorii romani de automobile au stiut sa faca afaceri doar in spatele umbrelei ilegale a taxei auto prohibitive pentru importurile de masini rulate, care le-a protejat vanzarile autohtone si le-a permis sa creasca precum Fat-Frumos din povesti.

Adaugati la toate acestea o blocare cvasi-generala a creditarii, precum si niste dobanzi demne de povestile horror in urma carora o masina noua de 9000 de euro va costa de fapt 16.000, si aveti tabloul complet.

Rezolvari? Culmea e ca nu sunt atat de grele. Doar vointa sa fie.

De exemplu, producatorul national de masini ar putea inceta circul penibil cu taxa auto de protectie, si ar putea cere o taxare anuala a tuturor posesorilor de masini, suportabila (in jurul a 30E pe an pentru o masina moderna, si pana la 100E pe an pentru una poluanta), din care sa se stranga enorm de multi bani. Acestia ar fi dirijati inca din februarie spre dublarea primei de casare la 2000E, precum si spre acordarea unui stimulent financiar de 500-1000E la cumpararea unei masini noi care emite mai putin de 140g C02/km. Totul ar fi legal si echitabil. Iar vanzarile ar reporni cu siguranta.

Sau samsarii ar putea fi fortati foarte usor sa intre in legalitate si sa plateasca taxe daca s-ar introduce penalizari foarte mari la vanzarea a mai mult de 2 masini pe an de catre aceeasi persoana fizica. E atat de greu? Nu, e nevoie doar de o simpla hartie de la Guvern.

Dealerii auto si-ar putea forta mecanicii sa se comporte civilizat fata de clienti nu doar prin traininguri, ci si prin aratarea usii celor care nu corespund si din cauza carora isi fac un renume prost.

Agentii de vanzari vor trebui sa invete sa puna mana pe telefon si sa se dea de pamant doar-doar vor invita pe vreunii dintre fostii clienti in showroom, iar dealerii vor trebui sa invete sa acorde atentie sporita oricarui ratacit prin showroom, doar-doar l-or face sa cumpere. Sa invete sa dea discounturi decente, asa cum se intampla acum la RCA.

Importatorii vor trebui sa gaseasca urgent alternative la leasingul si creditarea acordate de banci, iar unii dintre ei le-au si gasit de altfel. Apoi sa invete sa aduca clientii in showroom-uri prin campanii de marketing inteligente, nu prin campanii de advertising agresive si nesimtite difuzate la posturile TV catre o audienta mereu imbatranita.

Si, mai presus de toate, toti cei din industria auto vor trebui sa invete ca de acum incolo clientul este cu adevarat rege, si sa se comporte ca atare. Discounturile sunt doar prima etapa. Ce se intampla post-vanzare, asta va face diferenta intre cei care vor reusi sa reziste si chiar sa creasca pe piata, si cei care vor da faliment.

Caci in ciuda crizei, vor fi unii pe piata auto care vor prospera in timp ce altii vor intra in faliment. Iar despre faliment se va tot auzi in lunile care urmeaza. O da, si inca cum! Luati pop-corn si urmariti soc si groaza, varianta piata auto din Romania.