3260km parcursi. 7.3% consum in conditii de mers un pic (5-10%) peste limitele legale. Nicio problema tehnica, si o stare generala relaxata a soferilor, iata cele cateva coordonate pe care se inscrie calatoria noastra catre Paris in micul Sandero.

Dupa aventura la inaltime avuta in Elvetia, ieri si astazi Sandero a avut in meniu autostrazile frantuzesti, ba inca si vreo 300 de kilometri de drumuri nationale, chiar prin mijlocul Frantei. A, si cel putin 40 de kilometri de cozi in apropierea Parisului, plus o traversare a aglomeratului Lyon.

Am pornit sambata dimineata de la Annemasse, langa Geneva, am ajuns la Lyon (un oras superb, dar cam murdar si ciudat de pustiu in aceasta perioada), iar duminica dimineata am pornit pe drumurile nationale care merg de-a lungul Loirei, urcand spre Nord, spre Paris.

Nevoia pilotului automat (care nu exista nici macar in optiune la Sandero) s-a resimtit mai putin, desi calcaiul drept al soferului este deja dureros, in schimb cu ocazia urcusurilor repetate pe soselele nationale franceze (limita de viteza obisnuita: 110km/h) am fi vrut un plus de 20 de cai putere, adica exact atat cat i-ar trebui lui Sandero sa-si pastreze viteza de 110-130km/h fara probleme si la urcus, in viteza a 5-a. Nimic altceva de reprosat acestei masini. Am remarcat inca o data insa sustinerea laterala peste medie!

Aveti in galeria foto imaginile cu habitaclul lui Sandero. Un habitaclu in care un sofer si un pasager se simt in largul lor, dar care poate primi usor inca 2 adulti. Totusi, daca locurile de stocare in fata sunt bine gandite, cele din spate lipsesc cu desavarsire. Din fericire, deplasarea se face in 2, asadar...

Un cuvant despre traficul dinspre Paris. Imaginati-va trei autostrazi care vin dinspre sudul acestei mari metropole, dintre care cel putin una (A6, numita si Autostrada Soarelui), are pe multe portiuni 4 benzi, iar pe altele 3. Imaginati-va ca pe aceasta din urma autostrada toate cele 4 benzi din apropierea orasului sunt pline, masinile deplasandu-se cu 40-90km/h la o distanta de doar 4-5 metri una de alta.

Mai imaginati-va ca intre sirurile de masini care se deplaseaza ordonat (nimeni nu isi schimba banda... in fine, nimeni in afara de noi, care nu stiam exact pe unde sa iesim) trec cu mare viteza alte siruri de motociclisti, intre banda 4 si banda 3, si asta datorita faptului ca masinile de pe aceste doua benzi stau cat mai departate una de alta, astfel incat sa existe totusi un culoar de 2 metri intre ele. Special pentru motociclistii care trec cu cel putin 80-100km/h.

Datorita acestui sistem formidabil de autostrazi, combinat cu doua centuri ocolitoare (cel putin in partea de sud), toate cu cel putin 3-4 benzi, miile de masini care intra si ies din Paris se pot deplasa dintr-o parte in alta a orasului in mai putin de 30 de minute.

Sigur, sunt si ambuteiaje, insa nimeni nu incepe sa injure, sa claxoneze, sau sa fie agresiv in trafic. Si asta la un popor care se aseamana destul de mult cu romanii in privinta halului in care conduce. In plus, esti anuntat din timp de panourile electronice cate minute vei face pana la o anumita intrare sau iesire din Paris.

Si o ultima remarca cu privire la Sandero, inainte de a lua o pauza de cateva zile (rastimp in care vom transmite tot ce e interesant la Salonul Auto de la Paris): masina reuseste sa atraga atentia, insa nu am intalnit inca pe nimeni atat de curios incat sa si intrebe ce-i cu ea. Daca Loganuri mai sunt pe soselele Frantei, noi n-am vazut niciun Sandero. Ramane de vazut daca aceasta masina va avea succesul pe care l-ar merita intr-o tara in care enorm de multa lume conduce niste rapandule de masini vechi de prin '90 si chiar mai inainte.