<?xml version="1.0" encoding="ISO-8859-1"?>
<rss version="2.0">
<channel>
<title>DriveTest.ro</title>
<description>Prima ta sursa independenta de informatii auto! Stiri zilnice, teste, dealeri, service, fotografii, clipuri video, date tehnice. Parerea ta pe acest site chiar conteaza!</description>
<image>
<title>http://www.drive-test.ro</title>
 <url>http://www.drive-test.ro/img/drive_test_logo.gif</url>
<width>264</width>
<height>60</height>
</image>
<lastBuildDate>Fri, 03 Sep 10 13:37:25 +0300</lastBuildDate>
<generator>DRIVE TEST RSS FEED</generator>
<date>2010-09-03</date>
<item>
<title>
Cu Koleos pe coclauri: cheile Gilortului si Latoritei</title>
<link>http://www.drive-test.ro/stiri/1606/cu-koleos-pe-coclauri--cheile-gilortului-si-latoritei.html</link>
<description><![CDATA[A sosit momentul sa scriu si despre ultimele doua zile ale expeditiei noastre prin Romania cu Koleos, zile in care am coborat de la Ranca (1660 m altitudine) pana la satele gorjene de la poalele muntilor, prilej pentru a vizita Pestera Muierii, cheile Galbenului si ale Oltetului, precum si a ne incarca bateriile din frumusetea zonei. 
Desi nu sunt la fel de bogati ca cei din Poiana Sibiului si Jina de cealalta parte a muntilor, satenii de aici au clar un simt al frumosului nealterat. De la casutele vechi si pana la ce se construieste acum, rar vezi kitschuri sau mastodontii atat de des intalniti in sudul tarii. Dimpotriva, livezile gem de rod iar casele sunt renovate si ingrijite, semn ca aici satele sunt inca vii, cu suflet in ele.
La Pestera Muierii ajungi usor, urmand 'drumul de sub munte', DJ 665, asfaltat acum pe aproape toata lungimea sa. Desi nu este la fel de spectaculoasa ca Pestera Ursilor din muntii Apuseni, este cu siguranta mai amuzanta, cel putin datorita locurilor unde trebuie sa mergi pe vine din cauza plafonului jos. Iar odata iesit inapoi in Valea Galbenului, vei fi repede convins sa iti faci un scurt picnic chiar acolo (fara fum pentru a nu strica puritatea aerului).
Am incercat apoi sa urcam cat mai sus pe cheile Gilortului, pe drumul forestier care urca din Novaci prin satul Romani, spre nord. Acesta ar trebui in principiu sa iasa chiar sus la Ranca, insa nu ne-am aventurat pana acolo (se pare ca e accesibil doar cu piciorul in portiunea sa montana, ramane de confirmat), ci doar pe cei 3-4 kilometri care sunt practicabili cu un SUV. Este un loc in care poti veni linistit sa stai la iarba verde, relativa absenta a gunoaielor de pe jos aratand ca aici nu ajunge multa lume. Cheile nu sunt spectaculoase, insa prinzi vigoare numai uitandu-te la cum se arunca apa Gilortului la vale.
Cheile Oltetului erau din pacate blocate in ziua in care am vrut noi sa urcam spre Curmatura Oltetului, din cauza lucrarilor de amenajare a unui pod. Asadar am facut cale intoarsa la Ranca, iar a doua zi am pornit din nou pe Transalpina in sus, apoi am coborit cu regret (te atasezi de drumul pe creasta muntilor) spre Obarsia Lotrului, apucand-o de data asta spre Vidra si Voineasa. Din pacate, drumul DN7A este in stare foarte proasta pe lungi portiuni, cu cratere in care iti poti lasa lesne rotile. Pana si cu Koleos a trebuit sa avem atentie maxima, orice miscare gresita riscand sa ne lase masina pe butuci.
Am virat apoi inapoi spre Ciungetu, pe DJ 701D, acelasi din care urca o varianta spre Strategica, drumul de pamant care traverseaza muntii Latoritei de la Est la Vest pana ajunge in Transalpina. Din cauza noroiului si a anvelopelor nepotrivite noi ne-am limitat la a explora Cheile Latoritei. Si n-am regretat deloc!
Drumul este mai intai asfaltat, apoi incep sa apara gropile si craterele, astfel incat destul de repede incepi sa mergi extrem de incet. Daca macar ar fi lasat la stadiul de macadam, ar fi ceva, insa drumul este in cea mai rea stare in care l-ai putea gasi: petice de asflat mancat, gropi cu margini zimtate si sleauri pe alocuri.
Este practicabil cu un SUV gen Koleos, ba chiar am intalnit cativa temerari cu masina mica, insa in acest ultim caz se impune o vizita ulterioara in service cat mai curand posibil. Peisajele in schimb, salbatice si respirand a viata, compenseaza din plin iar drumul poate fi parcurs si pe ploaie.
Ajunsi langa lacul Petrimanu, ne-am permis un moment de respiro. Cheile Latoritei sunt unul dintre acele locuri care iti ofera la fiecare pas o perspectiva complet diferita si perfecta, pana si stalpii enormi de electricitate care parcurg valea de la un capat la altul integrandu-se bine in peisaj. Un loc inca negasit de manelistii care umplu deja vaile Voinesei.
Urma lungul drum catre casa, mai intai inapoi pe ramasitele rupte ale lui DJ 701D, apoi pe soselele deja de lux care duc spre Bucuresti prin Ramnicu Valcea. La capatul a 2650 de kilometri parcursi cu Koleos, era si cazul!
Concluziile privitoare la aventura noastra cu Koleos pe coclauri, in ultimul post pe aceasta tema, in curand.]]></description>
<enclosure url="http://www.drive-test.ro/images/thumbs/koleos_z6_01.jpg" length="11226" type="image/jpg"/>
<pubDate></pubDate>
</item>
<item>
<title>
Citroen DS4, poze si informatii oficiale</title>
<link>http://www.drive-test.ro/stiri/1605/citroen-ds4-poze-si-informatii-oficiale.html</link>
<description><![CDATA[Citroen DS4 este hatchbackul premium al grupului PSA, iar primele imagini si informatii publicate de producatorul francez ne arata o masina cu un design desavarsit, un interior luxuriant si pretentii pe masura. Va fi asta de ajuns pentru a uimi intr-un segment in care Citroen se va lupta cu greii germani?
DS4 are forma de coupe si dimensiuni de hatchback compact: 4.27 metri lungime, 1.81 metri latime si 1.53 metri inaltime. Interesant este ca francezii l-au pus putin mai sus de asfalt decat te-ai astepta de la o masina cu pretentii sportive, insa trenul de rulare a fost gandit similar lui DS3, si anume pentru a imbina confortul cu o tinuta de drum exacta si ferma.
Citroen DS4, interior luxuriant
Normal, exista atuuri specifice marcii franceze: pavilion panoramic din sticla care ofera un unghi vizual de 45 de grade in sus, scaune de piele de calitate superioara, trei scaune individuale in spate incadrate intr-un design propriu mai degraba unei masini 2+2, manere ascunse in exterior si un bord preluat parca dupa formele unui fotomodel de culoare. 
Acesta din urma (bordul, nu fotomodelul) este imbracat in piele in echiparea superioara, rafinament gasit doar la marcile premium de traditie. De altfel, posesorii de DS4 vor avea la dispozitie cinci feluri de combinatii de piele pentru scaune, inclusiv optiunea de a folosi 2 culori.
Pozitia la volan este inaltuta, iar in combinatie cu pavilionul vitrat si garda la sol mai maricica, trebuie sa dea senzatii deosebite soferilor care vor opta pentru aceasta masina, cel putin asa ne anunta francezii. Pedala de frana este din aluminiu, manerele usilor sunt imbracate in piele (asta nu prea e bine in principiu, se vor toci repede), iar iluminatul ambiental este gandit pentru a reda o atmosfera calda, de lux.
Spatiul este gandit modular, iar portbagajul de 370 de litri si numeroasele compartimente de stocare inteligente (incap sticle de 1.5 litri) sunt suficiente pentru a asigura necesitatile unei familii.
Citroen DS4, tren de rulare si motorizari puternice
"Ne-am dorit ca soferul sa se simta de parca are drumul la varful degetelor, pentru o senzatie unica la volan," a spus Jeremie Maestracci, Citroen DS4 project manager. Zis si facut, cel putin fisa tehnica ne arata ca pe fata suspensiile MacPherson iar in spate o punte semi-independenta ar trebui sa asigure un bun compromis intre confort si fermitate. Servodirectia cu pompa electrica e in acest context un minus, insa ramane de vazut cum se va comporta masina in timpul testelor.
ABS, EBD, EBA si ESP vin in standard, ceea ce inseamna ca soferul beneficiaza de controlul asupra franarii si de corectii electronice ale traiectoriei in caz de derapaj. Judecand dupa motorizari, nici discurile de frana ventilate de 340 mm pe fata (echiparile superioare) nu strica...
Citroen DS4 va beneficia la lansare de 5 motoare Euro 5. Cele 2 motoare diesel sunt dotate cu filtru de particule: HDi 110 (disponibil si in versiunea e-HDi) si HDi 160. Cele 3 motorizari pe benzina sunt VTi 120, THP 155 si noul THP 200, toate dezvoltate in colaborare cu BMW. 
Noul motor THP 200, bazat pe motorul de 1.6 litri, este varful de gama si ofera un mix de performanta (147 kW/200CP; 275 Nm la 1.700 rpm) si consum/emisii (149g CO2/km) foarte bun. Toate motoarele sunt disponibile atat cu cutii de viteze manuale, cat si cu cutii de viteza automate in sase rapoarte.
DS4, acum si hibrid
DS4 poate fi echipat cu tehnologia micro-hybrid e-HDi, disponibila inca de la lansare pe versiunea HDi 110. Sistemul eHDi este compus dintr-un motor diesel Hdi Euro V, noua generatie a sistemului Stop&amp;Start, ce opreste motorul imediat ce masina s-a oprit la semafor, un alternator reversibil de generatie a doua si functia e-booster ce porneste motorul aproape instantaneu (0.4 secunde), un alternator controlat electronic ce recupereaza energie in timpul franarii si o cutie de viteze cu sistem electronic care optimizeaza schimbarea rapoartelor.
Principalele atribute de confort, precum radioul si aerul conditionat, la fel ca si elementele de securitate vor ramane active si in momentul in care motorul este oprit. Aceasta tehnologie conduce la o economie de carburant si o diminuare a emisiilor de CO2 de pana la 15% in mediul urban.
Citroen DS4, gadgeturi
Cei de la Citroen s-au asigurat ca DS4 va rupe gura targului si prin dotarile high-tech de la interior. Avem de exemplu un sistem audio cu software pentru procesarea spatiala a sunetului, care distribuie sunetul in mod egal in toata cabina. Pentru o senzatie de confort accentuata sunt disponibile scaune cu masaj si reglaj lombar pentru sofer si pasagerul din dreapta. Doamnele au fost avertizate!
Un alt exemplu al multiplelor variante de personalizare a experientei DS4 este si posibilitatea soferulului de a alege ambianta din interior din patru game de sunete polifonice (Clasic, Simfonie de cristal, Fantezie din jungla si Ritm urban) pentru alerte si alarme, din trei niveluri ale vitezei aerului (soft, mediu, intens) si culoarea instrumentarului de bord dintr-o paleta ce porneste de la alb si ajunge la albastru.
Comenzile au fost dispuse ergonomic, astfel incat soferul poate accesa aceste setari de comfort foarte usor, fara a fi nevoie sa ridice mana de pe volan. 
Printre gadgeturi mai merita a fi mentionate Citroen eTouch (sistem ce apeleaza numerele de urgenta in mod automat sau manual folosind o cartela SIM integrata pentru o localizare precisa si o interventie rapida in cazul oricarui incident sau accident), lampi de ceata ce se aprind si atunci cand masina vireaza, sistem de monitorizare a punctului mort si un sistem cruise control programabil cu limitator de viteza, care permite presetarea vitezei de croaziera, precum si vitezele maxime, pentru mai mult confort pe drum.
Bonus: Citroen pluseaza cu serviciul Freedrive
Citroen Freedrive, lansat odata cu Citroen DS3, este un serviciu dinstinctiv care va fi disponibil si pentru proprietarii de DS4. Acesta acopera toate serviciile de mentenanta, la care se adauga servicii suplimentare precum spalarea masinii.
Citroen Freedrive are de asemenea ca scop asigurarea mobilitatii in orice circumstante. Ofera cel mai potrivit mod de transport pentru perioadele in care vehiculul nu poate fi folosit, ceea ce inseamna ca clientii pot beneficia de un vehicul de schimb cand isi duc modelul Citroen DS4 la service.
Asadar, Citroen intra cu forta si tupeu in zona premium, pe doua segmente pe care stie foarte bine sa lupte. Vom vedea masina la Salonul Auto de la Paris in octombrie 2010, iar din primavara lui 2011 aceasta va aparea si in showroom-uri. Preturile vor fi anuntate intre timp.
30 august 2010]]></description>
<enclosure url="http://www.drive-test.ro/images/thumbs/citroen_ds4_t_01.jpg" length="11226" type="image/jpg"/>
<pubDate></pubDate>
</item>
<item>
<title>
Cine e The Stig, pana la urma?</title>
<link>http://www.drive-test.ro/stiri/1604/cine-e-the-stig-pana-la-urma.html</link>
<description><![CDATA[Tabloidele englezesti ne spun ca actualul pilot de curse care da viata personajului The Stig in populara serie Top Gear a fost demis de catre BBC si inlocuit, in urma unui scandal cu privire la apropiata publicare a autobiografiei acestuia in septembrie.
Ben Collins, despre care scriam inca de anul trecut ca a fost 'demascat' din intamplare ca fiind The Stig, a hotarit dupa cat se pare sa-si publice autobiografia, in cursul careia mentioneaza si viata sa in ultimii 7 ani alaturi de echipa Top Gear. Fostul pilot de Formula 3 s-a mai remarcat si ca dublura a lui James Bond in ultimul film din franciza, ca dovada a remarcabilelor sale calitati la volan, deci are ce povesti!
Aceasta decizie vine probabil in urma publicitatii tot mai mari facute in jurul sau de catre mass media, atat in urma articolelor de anul trecut cat mai ales in urma descoperirii faptului ca firma sa a incasat ani la rand sume importante de bani din partea BBC (producatorul Top Gear) pentru 'servicii de pilotaj'.
BBC nu a fost deloc incantat sa accepte publicarea autobiografiei, care dupa cat se pare incalca un acord de confidentialitate incheiat intre cele doua parti. Ben Collins a decis cel mai probabil ca banii pe care ii va incasa de pe urma publicarii cartii vor fi cu mult mai multi decat cei pe care va trebui sa-i dea ca daune interese catre BBC, in contextul in care nu mai poate oricum continua multa vreme cu identitatea deja aflata. In fond, era un secret inofensiv, nu?
Iata de ce, dupa cat se pare, la noile filmari care au avut loc recent la Nurgburgring, The Stig a fost incarnat de catre un alt pilot de curse, a carui identitate va fi aparata poate cu si mai mare furie de catre Top Gear.
Pentru toti ceilalti care au capul pe umeri, toate cele de mai sus nu au oricum niciun sens. Unii spun ca el e cel care i-a pilotat nava lui Superman pentru a-l aduce teafar pe pamant. Altii sunt mai degraba de parere ca ii imprumuta ghemuri de panza lui Spiderman, pe care le produce din propria saliva si ca X-Men sunt doar copiii lui din flori. Orice initiat stie insa ca The Stig este, de fapt, fiul intai nascut al lui Darth Vader, cu mult inainte sa-l faca pe loserul ala de Luke. 
Tot ce stim cu adevarat este ca se numeste... The Stig!
30 august 2010
Via: The Mirror]]></description>
<enclosure url="http://www.drive-test.ro/images/thumbs/the_stig_01.jpg" length="11226" type="image/jpg"/>
<pubDate></pubDate>
</item>
<item>
<title>
Transalpina, drumul de deasupra norilor</title>
<link>http://www.drive-test.ro/stiri/1603/transalpina-drumul-de-deasupra-norilor.html</link>
<description><![CDATA[Cea mai spectaculoasa seara din calatoria noastra cu Koleos ne-a dus pe Transalpina, cel mai inalt drum national din Romania. O seara plina de superlative, cum s-ar spune in sport. Aflata in plin proces de asfaltare, Transalpina nu mai este atat de inaccesibila pe cat era doar in urma cu doi ani, motiv pentru care si-a pierdut din farmecul salbatic de odinioara, insa devine in acelasi timp cel mai spectaculos drum asfaltat din Romania.
Intrati pe sosea putin mai sus de Sugag, venind dinspre Jina prin drumul forestier largit (si el va fi asfaltat), am inceput sa urcam pe Transalpina (DN 67C) cu ceva sentimente amestecate. In primul rand peisajul, chiar si pe valea Sebesului, este incantator, pentru ca urci in permanenta printr-o padure deasa de foioase si apoi de brazi. In al doilea rand insa aici au avut loc si defrisari masive, iar drumul pe alocuri este prost facut, bucati intregi cazand la vale desi au mai putin de 1 an de cand au fost construite.
Asfaltul foarte bun alterneaza cu unele portiuni de macadam, dar daca in Koleos noi nu prea am simtit trecerea, chiar si cu o masina normala veti putea trece pe acolo linistiti, pe orice fel de vreme. Cel putin pana dupa superbul lac de acumulare Oasa Mica. Urmeaza alte lungi portiuni asfaltate cu scurte intreruperi de macadam hat pana in Obarsia Lotrului. Aici, daca veniti din Transilvania, trebuie sa cotiti la dreapta, cale de vreo 2 kilometri, apoi la stanga, spre sud. Drumul care continua spre Vest prin cheile Jietului (DN 7A) pare asfaltat si in buna stare si dupa acest punct.
N-am cuvinte sa exprim cum incepe sa fie drumul odata ce incepi sa urci serpentinele dinspre zona golului alpin. Desi la un moment dat asfaltul se opreste pentru a lasa loc macadamului amestecat cu pamant iar haurile care se casca in dreapta si in stanga cer soferului o concentrare continua la volan, privelistea soarelui care apune peste varfurile muntilor este mult prea frumoasa pentru a nu te opri des si a fotografia in toate directiile.
Urci, apoi iar urci, apoi cobori intr-o zona in care inca drumul abia este largit (atentie, la ora scrierii acestui articol intreg drumul este un santier inchis circulatiei publice, asadar asteptati rabdatori ca muncitorii sa isi termine treaba si cereti-le permisiunea de a inainta, ei nu sunt OBLIGATI sa va lase sa treceti), cu mici portiuni unde cei cu masini cu garda joasa ar avea in continuare dificultati in a trece. De asemenea, pe ploaie aici nu veti razbi cu masinile fara tractiune integrala si garda inalta la sol, eventual cu anvelope potrivite, caci solul nu este inca suficient tasat.
Ajunsi in preajma Pasului Urdele, la 2145m altitudine, dai din nou de asfalt, care nu te mai paraseste pana jos, la Ranca, la 1650 m altitudine. Serpentinele de acolo continua apoi pana jos la Novaci, soseaua cerand o foarte mare atentie din partea soferului (nu sunt marcaje, nu sunt montati inca parapetii de siguranta, iar basculantele coboara de multe ori in viteza si pe contrasens).
Koleos ne-a asigurat confortul pe toata aceasta zona de macadam, precum si o viteza mult mai mare de deplasare decat a masinilor mici, desi pentru a putea strabate in siguranta partea de serpentine am comutat cutia automata in modul manual. Am apreciat ca si pana acum rapiditatea cu care schimba cutia precum si modul lipsit de griji in care inghite Koleos orice rampa ii pui in fata, insa urcusul si-a pus amprenta asupra consumului si am ajuns din nou cu el la 9.8%, dupa primii 2000 de km parcursi in aventura noastra prin tara.
Ranca e o statiune in plin avant, insa deocamdata arata ca un santier si este de fapt un santier. Merita insa sa stai aici daca vrei sa ai acces usor la toate traseele de munte din masivele Latoritei si Parang. Iarna se va schia acolo insa infrastructura inca lasa foarte mult de dorit. De exemplu, e construita de-a lungul noului drum cu o singura banda pe sens, dar proprietarii n-au fost obligati sa lase loc pentru parcari sau trotuare, ceea ce inseamna ca in sezon cozile de masini se vor intinde pe kilometri de o parte si de cealalta. Tipic.
Concluzia zilei? Se fac drumuri in Romania. Se fac drumuri indraznete, pe care altii ar veni sa le filmeze si sa le arate celorlalti. Se fac sosele la 2100 de metri altitudine, iar zeci de muncitori lucreaza in conditii foarte grele pentru a ne ajuta pe noi sa ajungem in locuri altadata salbatice. Din pacate se fac inca insuficient de bine gandit iar asta va crea mari probleme ulterior.
Tot din pacate asta inseamna si ca incep sa vina gratargii pana aici, cu tot cu manelele lor, in lipsa oricarei autoritati care sa interzica acest lucru (un incendiu de vegetatie in zona alpina, cu toata iarba uscata si vantul puternic si permanent, este foarte greu de stins).
De aceea recomand Transalpina doar in timpul saptamanii, preferabil in extrasezon. Sunt curios daca ea va fi deschisa si in timpul iernii, la fel cum se intampla cu drumurile si mai inalte din Alpi, indiferent de vreme. Pana atunci, vom reveni aici la toamna, cand vom fi cu siguranta]]></description>
<enclosure url="http://www.drive-test.ro/images/thumbs/koleos_transalpina_01.jpg" length="11226" type="image/jpg"/>
<pubDate></pubDate>
</item>
<item>
<title>
Cu Koleos pe coclauri: Marginimea Sibiului</title>
<link>http://www.drive-test.ro/stiri/1602/cu-koleos-pe-coclauri--marginimea-sibiului.html</link>
<description><![CDATA[Initial nu credeam ca ar trebui sa dedic un articol intreg acestei zone, mai ales pentru ca in programul nostru ii rezervasem doar 2 ore. In realitate am parcurs-o agale, in vreo cinci. De ce? Pentru ca pur si simplu, desi in zilele precedente am avut oricum de-a face cu peisaje incredibil de frumoase, tot ce am vazut aici ne-a fermecat peste masura.
Cum urci din Rasinari spre Paltinis pe DJ 106 A, la un moment dat din serpentine se face un drum cu macadam in dreapta, spre Gura Raului. Am apucat-o linistiti pe acolo cu Koleos-ul si asa am ajuns intr-o zona in care harnicia oamenilor de demult a ridicat sate mari, bogate, maiestuoase si bine cladite. Astazi sunt si zone in care din pacate casele stau sa cada, precum si zone in care casele noi nu mai respecta specificul zonei, ceea ce este pacat, insa per total autenticul inca are castig de cauza. Cel putin in Saliste, totul arata ingrijit si pus la punct, demn de o zona in care mostenirea germana inca isi face simtit efectul.
Am realimentat in Miercurea Sibiului, apoi am luat-o pe drumul de macadam care urca prin Dobarca spre Poiana Sibiului (una dintre probele speciale ale Raliului Sibiului). Altii s-ar da cu viteza si de-a latul pe acest macadam (desi are cateva sleauri, in rest e in buna stare), insa noi am mers agale, caci privelistea care se deschidea deasupra miilor de dealuri ale Marginimii intrecea orice inchipuire.
Paduri de pini, pajisti pline de flori, un cer albastru cu nori pufosi si poienite cu mure si zmeura, copaci maiestuosi sub care te poti odihni la umbra in timp ce strabati vaile de mai jos cu ochii, ce poti sa-ti doresti mai mult intr-o dupa-amiaza? 
Pe acest drum de macadam (DJ 106G) am ajuns in 2 dintre cele mai bogate sate din Romania: Poiana Sibiului si Jina. Sate de ciobani, dar mai nou si de targoveti, caci majoritatea celor de aici si-au deschis magazine de desfacere in marile orase. In aceste sate puteti ajunge si pe drumul asfaltat dinspre Saliste (DJ 106E), care e in buna stare, insa ar fi pacat sa pierdeti frumusetea drumului cu pietris ce trece prin Dobarca.
Voi lasa imaginile din galeria foto sa vorbeasca despre frumusetea caselor si grija cu care isi administreaza localnicii cele doua sate, in fapt doua mini-orasele, si voi mentiona doar ca de aici origineaza majoritatea produselor lactate si de mezelarie pe care le gasiti 'la taranii din Sibiu' in pietele bucurestene. Judecand dupa cum arata satele, oamenii astia chiar au cu ce.
Ne-am increzut in Koleos si am continuat drumul spre Transalpina pe ultima bucatica din DJ 106E care trece prin Dobra si care e abia marcat pe harta. Din fericire drumul forestier care coboara in serpentine stranse se afla in plin proces de largire si va fi in curand asfaltat, unind astfel satele bogate din deal cu valea pe care serpuieste o Transalpina deja aproape complet asfaltata. Odata terminat, acest drum iti va taia rasuflarea prin frumusete; noi am putut doar admira, pe langa peisaj, si calitatile oamenilor care il construiesc, oameni dintr-o bucata care lucreaza in conditii foarte grele, chiar daca cu utilaje moderne. Drumul se poate parcurge si acum cu atentie cu orice fel de masina, insa pe ploaie ar fi bine sa aveti cu voi un SUV cu anvelope de offroad, din cauza noroiului.
Si asa am intrat in zona alpina, unde am ramas pret de trei zile. Dar despre asta, in insemnarea viitoare din cadrul aventurii noastre cu Koleos prin coclaurii patriei.]]></description>
<enclosure url="http://www.drive-test.ro/images/thumbs/koleos_marginime_01.jpg" length="11226" type="image/jpg"/>
<pubDate></pubDate>
</item>
</channel>
</rss>