Era pe vremea lui Ceausescu un eveniment la care mergeam cu totii cu sufletul la gura, sa cascam ochii la ce mai produsese comertul socialist de la noi dar mai ales de la ceilalti, cu gandul ca poate ne vom lipi si noi privirea de un obiect cu aspect cat de cat occidental. Evenimentul se numea TIB, si ca un targ international ce era aduna expozanti din tari care produceau chestii mai bune, mai frumoase si mai apetisante decat ale noastre.

Pe langa bomboanele cubaneze si pixurile de care mai faceam rost de acolo in copilaria noastra, principala atractie a baietilor era fara indoiala afisata la intrarea in cladirea principala: noile productii ale Uzinelor Auto Pitesti, insirate una langa alta si lucind in soare.

Noile productii erau de fapt in majoritate niste facelifturi minore ale batranei deja Dacia 1300, aparitia unor noi elemente de design cum ar fi farurile duble sau marirea gradatiei de viteza de la 160km/h la 180km/h facandu-ne sa visam ca tocmai am vazut niste Mercedesuri. Cand au aparut CN-urile, of Doamne!... Toate bune si frumoase, dar intr-o zi de prin '83 sau '84, cand ochii ne-au cazut pe ultima productie romaneasca in materie auto, numita Dacia Lastun, am ramas tampiti.

O masinuta gandita parca pentru 2 copii, cu dotari interioare sinistre si performante vai de capul lor, o cutiuta pe roti care l-a facut pe badea Gheorghe (dar si pe noi) sa se scarpine in crestet si sa zica: apai aiasta nici de cotet de gaini nu-i buna!

Totusi, Lastunul era o idee buna executata prost, iar oamenii au preferat sa faca in continuare coada la Dacia si Oltcit decat sa cumpere cutia de chibrituri cu care puteai merge in siguranta doar pe trotuar. A scoate o masina dedicata exclusiv orasului intr-o tara care isi mai cara inca porcul in portbagaj era o dovada de nebunie intr-un timp in care nici macar in Vest modelele urbane nu erau atat de mici, primele city car-uri fiind sensibil mai spatioase decat Lastunul. Poate doar daca era vanduta in Japonia, cu ale sale Kei Car de dimensiuni similare...

De atunci incoace, ceva s-a mai schimbat in mentalitatea romanului. Hatchbackurile din clasa compacta castiga teren, la fel si masinile de clasa mini. Printre ele, si noua generatie a celei mai mici masini construita de Ford din 1996 incoace: noul Ford Ka, proaspat lansat pe piata.

La o prima vedere, ai impresia ca nu incape mare lucru in masinuta, desi dimensiunile sale au crescut un pic fata de generatia precedenta. Designul este complet schimbat, imprumutand limbajul indraznet si jucaus numit Kinetic Design, prezent pe intreaga gama actuala Ford, iar interiorul se afla la ani lumina de precedenta generatie (in bine).

Dar oare merita sa-ti iei un city car in Romania? Oare sub aparenta de bine facut nu s-a dat acelasi rasol la asamblare si calitatea materialelor ca in cazul primei generatii de Ka? Oare nu te vei simti ca intr-un Lastun conducand aceasta masinuta?

Am tras de noul Ka in fel si chip in Bucuresti, dar si intr-o escapada pana la mare, ba inca incarcat cu 3 adulti si bagaje. Si nu, nu am condus ca o domnisoara, desi publicul tinta este clar. Ce a iesit de aici cititi mai departe.