Imi amintesc si acum cu nostalgie calatoriile cu masina pana in nordul Moldovei, care incepeau la ora 5 dimineata si se sfarseau undeva pe la 3 dupa-amiaza, cu un tata frant de atata condus, o mama-copilot obosita si doi copii deja linistiti definitiv pentru restul zilei.
Si totusi n-ar fi chiar asa departe: pana la Iasi faci vreo 420 de kilometri, depinde de drumul pe care apuci. Insa drumul era cu o singura banda pe sens, iar pe parcurs aveai camioane, carute, sate si cate si mai cate... toate depasite cu 80km/h, caci de la 90km/h in sus Dacia incepea sa trepideze din toate incheieturile.
Apoi urma drumul dintre Iasi si satul bunicilor, 30-40 de kilometri de groaza, pe un drum asfaltat probabil in anii '60 si lasat de atunci in paragina. Masina salta incoace si incolo tipand din toate incheieturile, soferul isi retinea cu greu sudalmele, pietrele loveau cu sete in scutul masinii, iar noi copiii eram amuzati ca eram aruncati in sus si-n jos de 10 ori pe minut.
Partea finala a calatoriei era facuta in stil offroad hardcore: drumul de carute care ducea la satul uitat de lume era de fapt un fel de traseu de motocross care la un moment dat trecea un rau printr-un vad, ce atatea poduri... Aventura ne storcea pe toti de energie, si doar umbra nucului batran din curtea bunicilor si masa intinsa cu dragoste ne repuneau pe picioare.
Trei sferturi din tara asta inca mai se descurca pe o infrastructura similara, chiar si la 20 de ani mai tarziu. Cum te indepartezi un pic de drumurile nationale, e jale mare. Intri intr-o lume in care oamenii inca isi chinuie masinile in fiecare zi si in care bucsele, pivotii si amortizoarele se schimba la 2 luni. O lume pe care speram sa nu o mai regasesc atat de inapoiata 20 de ani mai tarziu, dar spre care am decis sa plec cu o masina special conceputa pentru asa ceva. Mai precis, cu un 4x4 japonez imbracat in haine franzutesti: Renault Koleos.
Apropo de Koleos... Nu stiu ce a fost in mintea designerilor francezi cand au desenat partea frontala a acestei masini, dar eu sunt convins ca au luat ceva droguri. Oricum de doua ori mai putine decat cei care au desenat X-Trail-ul a carui platforma tehnica o foloseste masina, insa rezultatul e cel putin ciudat, nu credeti? In loc de Koleos puteau sa-i spuna si WTF, daca e sa ma intrebati pe mine, i se potrivea mai bine.
In fine, vorbim de un SUV laudat de absolut toti cei care l-au testat, asa ca au fost alte lucruri mai importante de vazut la el in acest test de 1000 de km facuti intr-o singura zi. Traseul Bucuresti-Vaslui-Iasi-Roman-Buzau-Bucuresti a inclus si vreo 40 de km de drumuri de tara in stare identica cu ce am descris mai sus, pasuni si rape noroioase in nordul Iasului, intr-o zona a carei frumusete naturala este complet ignorata de bastinasi.
Am plecat la 4 dimineata, am muncit din greu masina cam tot restul zilei in jurul Iasilor si ne-am intors in Bucuresti la 23:30 noaptea, dupa o zi pe care nu o voi uita prea devreme. A reusit ciudatul Koleos sa ma traga in tabara atat de vocala a jurnalistilor fani ai acestei masini? Cititi mai departe (sau vedeti in galeria foto :)).