Imi amintesc si acum Olimpiada de la Moscova, din 80. Eram intr-o camera de hotel de la munte, la Busteni parca, si priveam la un televizor alb-negru cum evolua Nadia Comaneci la individual compus. Avea deja 5 ani de suprematie in gimnastica mondiala, trei titluri supreme europene, o sumedenie de medalii de aur si de titluri in diverse concursuri europene si mondiale, inclusiv la Olimpiadele din 1976.
Era poate pentru prima data cand am simtit fiorul unei competitii (aveam tot cinci ani). Topescu zbiera de ciuda din televizor, caci Nadia era furata la note de un arbitraj odios, rusii incercand sa ne scoata din competitie tot asa cum mai iesisem si in '77, de furie ca eram furati. Dar Nadia ramasese impasibila, geniala, maiestuoasa, perfecta. La 19 ani, varsta la care gimnastele sunt deja batrane, ea stia sa castige doua medalii de aur si sa treaca senina peste hotia marelui prieten de la Rasarit. Nu doar evolutiile ei erau demne de nota 10, ci si atitudinea ei fata de tot ceea ce se intampla in jur.
Din 1975 incoace o intreaga scoala romaneasca de gimnastica a dominat autoritar timp de 3 decenii. Cum? Simplu, prin perfectionarea continua a fiecarui element in parte, printr-un antrenament cazon, printr-o mentalitate de stapani ai lumii gimnasticii mondiale, de la care nu s-a abdicat timp de peste 30 de ani. Minunea inceputa in 1975 nu s-a oprit nici azi, chiar daca mai sunt uneori si coborisuri.
Mi-am amintit de Nadia atunci cand am testat 330xd-ul de la BMW tocmai pentru ca ea a debutat in acelasi an in care se lansa si primul exemplar din Seria 3, in mai '75. Serie care s-a impus apoi la inceputul anilor '80 ca oferind cele mai competitive masini din segmentul premium. Nu a fost de ajuns insa ca E30-ul, incarnarea din anii '80 a Seriei 3, sa fie cea mai galonata masina din competitiile sportive. BMW a ridicat stacheta de la generatie la generatie, la fel cum s-a intamplat si cu scoala noastra de gimnastica. Uneori a avut si momente mai putin feste, vezi moaca ingrozitor de urata a unora dintre exemplarele de E46. Dar tehnic vorbind...
E90, sedanul actual de la Seria 3, are deja 4 ani la activ, a ajuns la varsta faceliftului si mai are patru ani in fata sa. O viata competitionala de doua ori mai lunga decat a unui gimnast. Arata la fel ca un gimnast modern: muschiulos insa in acelasi timp suplu, agresiv dar totodata calm, un animal care degaja un fel de superioritate linistita, aroganta chiar. Mi se rupe inima cand vad ce specimene conduc astfel de masini in Romania, sincer. E ca si cum ai asocia o gimnasta de top cu un manelist. Ugh!
Nu pot decat sa sper ca vor fi din ce in ce mai multi impatimiti de masini normali la cap care sa puna mana pe un BMW, marind astfel proportia de oameni cu bun simt care stiu sa aprecieze o opera de arta tehnologica.
In fine... Daca data trecuta am testat versiunea de 2 litri Tourer, acum am avut la test versiunea de 3 litri berlina. Pe care am chinuit-o pe 'circuitul' nostru secret, asta in cadrul unui traseu de 550km care a inclus 180km de autostrada, un du-te vino prin Bucuresti si restul DN-uri la poalele muntilor Vrancei (oops, ziceam ceva de secret...)
Rezultatele acestui exercitiu de individual compus, in cele ce urmeaza.