Niciodata nu am putut intelege ce facea vecinul de la doi din blocul copilariei mele atunci cand pleca la Amara. Isi ingramadea bagaje peste bagaje in Dacia lui break, atat de multe incat trebuia sa foloseasca si portbagajul de pe pavilion. Apoi isi inhata cele doua fiice, sotia si pe mama soacra si pornea intr-un nor de fum albicios intr-o masina lasata deja de fund catre aventura care urma sa se termine inevitabil la bai.

Suieratul aerodinamic distinct al portbagajului de pe pavilion ma facea sa-l privesc cu fascinatie, pentru ca nu puteam intelege cum putea suporta acest zgomot cale de sute de kilometri, pana unde o fi fost misterioasa statiune unde mergeau in vacanta toti taranii veniti prin ordin la Bucuresti.

Dar aia erau anii '80, si desi imaginea din memorie este deja ingalbenita de timp, am ramas cu o idee fixa despre breakuri. Din momentul in care cumperi unul, mai ales ca singura masina a familiei, iti declari foarte clar prioritatile. Suprematia bagajelor asupra esteticii, apasarea spatiului interior asupra formei, dictatul copiilor asupra habitaclului si primatul greutatii asupra oricarei farame de performanta. Plus portbagajul ala halucinant de pe pavilion care urmeaza sa fie incarcat cu te miri ce, de la saltele la valize cu colturi imbracate in metal.

Exista insa o noua generatie de masini care nu sunt nici break (i.e. descinse din berline de clasa compacta sau medie), nici SUV (i.e. monstri care galgaie combustibil si pretind ca pot iesi cu bagaje cu tot de pe drum), nici monovolum (aia da capitulare totala si neconditionata!).

Acestea sunt gandite special pentru acei familisti care vor sa imbine si bagaje si spatiu si copii si toate celelalte elemente ale unui break, fara insa a face compromisuri asupra performantelor dinamice.

Sau, daca tot veni vorba, asupra formei masinii. Pentru ca atunci cand am luat la test un Fiat Croma echipat cu motorul Multijet de 1.9 litri, am ramas un pic cascat. O masina superba, reusita la extrem din orice unghi ai privi-o. O masina care, daca esti burlac, aproape te-ar convinge sa devii familist fie si pentru a avea ocazia sa o umpli cu familia (merge insa si a fi umpluta cu prietenii de pahar, iar in portbagaj incap si 10 lazi de bere, asa ca...).

Prea frumos ca fie adevarat, Croma promitea de toate, cel putin pe hartie: si performante, si confort si... stiti voi, cele de mai sus. Asa ca, pentru a ma razbuna pe copilaria in care nu am ajuns la Amara, am apucat-o chiar intr-acolo. Culmea, statiunea se afla la doar 125 de kilometri de Bucuresti, si cu putina atentie nu vei face drumul in mai mult de 1 ora si jumatate, pe A2 si apoi prin Slobozia. Bine, ca odata ajuns la destinatie nu vei sti cum sa fugi mai repede din ce a mai ramas din statiunea-fantoma, asta e partea a doua...

Ce as vrea eu sa-i povestesc vecinului de la doi din blocul copilariei mele despre aceasta masina, in paginile care urmeaza :)