De ce sa ma ascund dupa deget. Sunt fan Volvo. Gata, am spus-o. In afara de Infiniti, aflat cu o treapta mai sus pe scara sportivitatii, nu exista marca premium care sa ma defineasca mai bine decat cea creata de suedezii astia. Din aceasta cauza, un mic caveat, pe care il mentionez ori de cate ori scriu ceva despre un Volvo: ce urmeaza e afectat mai mult decat de obicei de subiectivitate.
C30 este cel mai accesibil model de la Volvo. Asta nu inseamna ca e ieftin, ci doar ca nu e chiar atat de scump. Si mai inseamna si ca se bate parte in parte cu Audi A3, Golf GTI si MINI, trei masini diferite una de alta dar care fac apel la trei mentalitati in cadrul aceleiasi clase: cei care vor seriozitate si blazon, cei care vor hardcore si cei care sunt funky. Si pentru ca trebuia sa fie si cineva care sa vorbeasca pe limba celor care cauta confort suprem, voila, Volvo are C30-ul.
C30 este un coupe, dar nu unul al carui design sa puna accentul pe extravaganta. Faceliftul obtinut acum i-a dat o forma distincta si moderna, proaspata, insa silueta masinii a fost atat de bine gandita incat parca asa s-a nascut C30 inca de la inceput. Uiti si ca e de fapt un pui de S40, mostenind de la acesta toata platforma tehnica.
Daca designul exterior nu te farmeca in mod deosebit dar iti bucura totusi ochiul, ceea ce regasesti in interior depaseste cu mult orice concurent. Confortul insa vine de multe ori cu minusuri in zonele care tin de dinamica. Am luat la test un C30 in echipare Momentum si motorizare de 2.0 litri benzina 145CP pentru a vedea daca regula ramane valabila. Asadar...