Prima data cand am vazut un Toyota Urban Cruiser m-am scarpinat in crestetul capului, olteneste, si mi-a scapat o onomatopee de mirare: pur si simplu n-am reusit sa inteleg care e rostul unui SUV de oras, adica a unei masini din clasa mica aruncate pe un sasiu demn si de un SUV compact.

A doua oara cand m-am intalnit cu Toyota Urban Cruiser a fost ziua in care l-am luat la test, iar primul contact la lumina zilei a fost destul de ciudat: pur si simplu calandrul masinii seamana atat de tare cu pisica mea atunci cand e suparata, incat mi-a venit sa-i pun instant numele Zombie. Adica asa cum o cheama pe pisica mea :)

Numai priviti-o din fata. Frumoasa nu e, dar nici nu isi propune. Isi propune mai degraba sa te sperie, sa te dai la o parte de parca ar veni ditamai camionul peste tine. Totusi e vorba de o masina mai scurta si mai joasa decat un Sandero Stepway sau un Suzuki SX4, singurele cu care as indrazni sa o compar, desi Urban Cruiserul tocmai ce a mai inventat o nisa, fiind inca de la inceput gandit ca un SUV urban, nu doar ca o varianta pe steroizi a unei masini de oras.

Un mini-SUV asadar, si inca unul cu destul tupeu. Mi s-au inmuiat picioarele cand am auzit ca voi avea de tras cu un motor de doar 1.4 litri si 90 de cai, asa ca am decis ca il voi testa doar prin oras. De ce nu m-am tinut de cuvant si ce m-a invatat masina asta, cititi in cele ce urmeaza.