Infiniti si-a gasit un loc in inima mea asa cum nicio alta marca de masini nu a reusit pana acum. Tin sa spun acest lucru inca de la inceput, pentru ca si acest articol de drive-test cu unul dintre baietii rai japonezi va fi extrem de subiectiv. Si cum altfel ar putea fi atunci cand vorbesti despre un coupe, si inca despre unul care prinde suta in 5.9 secunde si are propulsie pe puntea spate?

Daca verisorul sau mai mare Infiniti FX50S urla din toti rarunchii ca e un baiat rau, iar fratele sau cel bun Infiniti G37 Sedan arata, dimpotriva, pervers de cuminte, desi nici pe departe sa fie asa ceva, coupe-ul G37S incearca sa explice tuturor de ce este in stare inca din momentul in care il vezi in parcare, printr-un stil fluid si elegant, care iti da impresia ca masina se arunca inainte inca din prima fractiune de secunda.

Exista totusi un milion de coupe-uri mai frumoase decat el, sau mai originale in design. Tributul platit pietii americane se vede, G37 coupe aratand undeva la mijloc intre coupe-urile ieftine sud-coreene si cele fabricate chiar de americani. Desi am testat un exemplar de culoarea rosului nebun, G37S n-a reusit sa intoarca nici macar 10% din capetele rasucite dupa FX50S, de unde am tras concluzia ca si aceasta masina se incadreaza la categoria 'loveste si fugi'. Adica va provoca destule uimiri in trafic, mai ales printre posesorii de masinarii de lupta germane care initial n-o vor baga in seama.

M-am trezit devreme pentru a pune gheara pe acest coupe, iar odata aflat in spatele volanului, la importatorul Autoitalia, ma simteam incapabil sa decid unde sa merg. Sau pana unde sa merg, in ambele intelesuri. Am decis sa merg pe Transfagarasan. Si am decis sa merg tare, fie ce-o fi. Fara a pune pe cineva in pericol, bineinteles, asta e regula numarul unu.

Am reusit?